O scrisoare pierduta

I.L. Caragiale… in cinstea zilei sale de nastere: 30 Ianuarie tin sa ii aduc un omagiu, vorbind despre una din capodoperele sale: O scrisoare pierduta.

O scrisoare pierduta, clebra piesa de teatru a lui Caragiale in regia lui Liviu Ciulei din 1977 – este alegerea mea pt. astazi.

Sunt mai multe variante, dar aceasta este cea mai cunoscuta. Si de ce sa nu zic una dintre cele mai reusite.

Octavian Cotescu, Dem Radulescu, Mircea Diaconu, Stefan Banica Senior, Victor Rebenciu…. se afla in distributia piesei lui Caragiale, elita de aur a teatrului Romanesc din preajma revolutiei (adica +/- 10 ani).

Piesa in sine e reusita (adica si fara punere in scena reusesti sa te amuzi copios). Caragiale ca de obicei genial si mucalit. Am subliniat contributia autorului pentru ca in cazul asta e forte mare.

Epica piesei de teatru: O scrisoare pierduta

Actiunea o stim cu totii, dar sa o rezumam:

Prefetul unui judet de munte, Stefan Tipatescu traieşte o poveste de amor cu Zoe Trahanache (consoarta celui mai bun prieten al său – Zaharia Trahanache).  Zoe pierde o scrisoare de amor de la Tipătescu,  care ulterior ajunge in mainile liderului partidului din opoziţie: Nae Catavencu.

Catavencu foloseste scrisoare pentru a santaja partidul lui Tipatescu, in incercarea de a fi numit chiar el (taurul opozitiei) candidatul partidului de la conducere. Acesta ameninta cu publicarea scrisorii in gazeta Ragnetul Carpatilor in cazul in care partidul lui Tipatescu nu-i sustine candidatura.

Trahanache afla de scrisoare dar e in stare sa jure ca e „curata plastografie” si nu se lasa impresionat de Catavencu. Atunci cand Trahanache este convins totusi sa-i sustina candidatura opozantului sau de dragul lui Tipatescu si a consoartei sale Zoe, de la centrala e numit un alt candidat: Agamita Dandanache.

Agamemenon Dandanache obtinuse la randul sau numirea asta si pila politica tot printr-un santaj: tot cu o scrisoare de amor intre 2 amanti.

Catavencu pierde scrisoare – singura lui scapare (care intr-un final se intoarce la Zoe), Agamita e ales, toata lumea fericita linistita si prietena: opozita isi da mana, vechii dusmani uita diferentele.

Punere in scena in versiunea lui Liviu Ciulei: O scrisoare pierduta

Dupa cum se poate observa si din aceste scurte secvente e geniala. Distributia l-a ajutat cu siguranta, dar si completarile venite pe langa textele piesei sunt geniale. Jocurile de gesturi sunt foarte sugestive si ele. Practic aceste personaje hâtre, create de Caragiale, prind viatza si vor sa ne arate mai mult decat ne-a aratat autorul: adica prostovanii sunt si mai prostovani decat in carte, mojicia si mai mare decat in carte si tot asa.

Cuplul Branzovenescu – Farfuridii e de-a dreptul genial in interpretarea lui Dem Radulescu si Mircea Diaconu. Cetateanul Turmentat e iar un personaj greu de uitat, la fel cum e si Agamitza Dandanache cu neicusorule al lui si vorba sa peltica. Si par foarte naturali. Iar de Stefan Banica Senior in rolul lui Pristanda ce sa mai zic: parca e croit sa joace rolul umilului si langaului Pristanda.

Ce mai e de remarcat la distributia asta, ca arhietipurile astea, monstruletii creati de Caragiale sunt toti bine si prengant reprezentati pe scena, fara a da o valoare absoluta la 2-4 acotori si restul cu niste interpretari de umplutura. Nici de cum, si servitorul si betivul si Farfuridi si Branzovenescu, si noul candidata (care teoretic au roluri mai micute) sunt pusi in valoare.. incat luati separati fiecare creaza o capodopera din bucatica sa de interpretare.

Ce sa mai… o piesa care merita vazuta si revazuta de toata luma: actori, regizori si oameni ne-teatrali deopotriva. Noi cei fara studii in domeniu pentru ca reprezinta un deliciu, o incantare…. ei cei din bransa pentru ca au ce invata si admira.

Poti sa vezi poze din timpul acestei piese.

Daca vrei poti sa si citesti online O scrisoare pierduta de Ion Luca Caragiale.

Publicat în Comedie. Etichete: . Leave a Comment »

Lectia, o piesa de teatru delicioasa

Lectia – este o piesa de teatru de o deosebita maestrie artistica: delicios de comica. (ca sa ma exprim ca un moderator TV din epoca de aur). Dar asa e: geniala!

Personaje putine, dar fiecare personaj e caricaturizat. Decorul, costumele, machiajul, mimica personajelor sunt toate intr-un acord perfect cu stilul Malaele = caricaturizat. Iar eu personal la stilul Malaele apreciez mult non-verbalul (gesturile, mimica) si paraverbalul (modulatiile vocii, onomatopeele). Astea dau o culoare aparte personajelor sale si le fac sa spuna multe cu vorbe putine.

Ce e adorabil in comedia asta: non salanta si convingerea cu care actorii spun o sumedenie de ineptii si enormitati. Prostia umana e facuta de „toata cacaoa” intr-un mod atat de reusit, incat nu poti sa nu izbucnesti in ras.

Pentru mine actorii sunt de 2 feluri:

  • SLABI: – cei care recita rolul ca pe o poezie (incapabili de a se transpune in pielea personajului, incapabili de a transmite emotii si sentimente)
  • BUNI:- cei care devin una cu personajul:  zici ca s-au nascut asa (ca personajul pe care-l joaca) si te tarasc in mijlocul povestii lor, fara sa mai ai sanse de scapare. Sunt cei care te fac sa crezi ca stai in mijlocul casei lor pe-o canapea-ntrun colt,  in timp ce oamenii casei isi manifesta si dragoste si ura si mila si durere NESTINGHERITI de prezenta ta.

Ei Malaele fara indoiala face parte din a doua categorie. Si in piesa asta strecoara toate sentimentele umane intr-un mod foarte natural.

Piesa lui Eugene Ionesco e buna. Daca e sa citesti „Lectia” si nu ai capacitatea sa-ti imaginezi scenele e o piesa simpatica, dar in niciun caz o piesa la care sa razi de sa cazi jos de pe scaun. Malaele a reusit sa ii faca fericiti pe toti „lipsitii” de imaginatie cu piesa pusa Lectia pusa in scena de el. N-a uitat nici sa presare si muuulte gesturi din repertoriul sau pentru a-i da si mai multa culoare. Dupa ce-am vazut piesa mi-am dat seama cat e de important ca regizorul sa vada dincolo de niste simple vorbe, asternute pe o foaie de hartie, scene reale si emotii. Si nu e suficient sa le vada… e genial daca poate sa le transmita. Malaele transmite poate chiar mai mult decat a intentionat Ionesco. Iar aici vine plus valoare regizorului.

Un Malaele de exceptie, o punere in scena geniala, o caricatura comica ce nu trebuie ratata: asta inseamna Lectia.

Vezi piesa de teatru Lectia la TNB.

Citesti piesa Lectia de Eugene Ionesco.

Daca vrei sa asculti piesa intr-o alta interpretare poti sa o faci. Insa n-as recomanda sa faceti asta decat dupa ce vedeti piesa de la TNB ca ii veti distruge farmecul – daca o ascultati online.

Nume piesa de teatru: Lectia

Regizor: Horatiu Malaele

Autor: Eugene Ionesco

Genul: Drama comica (pt mine pe romaneste e comedie cu o scena mai nefericita)

Nota piesa: 10+

Ivan Turbinca – o piesa de nota 10

Ivan Turbinca – una din cele mai bune piese vazute in 2009. O comedie reusita, cu multi actori tineri, entuziasti, plini de energie si foarte talentati. Un regizor (de care n-am mai auzit pana acum Ion Sapdaru) care se vede treaba ca stie foarte bine ce face, cunoaste obiceiurile romanesti si vorba moldoveneasca.

Cum am ajuns la piesa?

La TNB, nefiind sambata dimineatza evident ca n mai erau bilete decat la cateva piese de teatru. Si intre „A patra sora” si „Ivan Turbinca” nu stiam ce sa aleg, nestiind nimic despre niciuna din ele. Intreb prin urma casiera, ce piesa imi recomanda intre astea doua, care e mai buna, si primesc urmatorul raspuns: „Amandoua sunt bune. Depinde ce vreti sa vedeti: Ivan Turbinca e comedie, A patra sora e drama”. Asadar aleg comedia:  „Ivan Turbinca” si ma prezint la piesa cu prietena mea…  fara mari asteptari sperante.

Intru in Sala Mare cu 15 min inainte de inceperea piesei:  sala pustie. Nici 20% din sala nu era ocupata.  Si zic in soapta catre prietena mea:  „sigur e o piesa proasta, daca e asa goala sala”. Si ma asez in banca mea.. cu o dezamagire totala, gandind ca respectiva casiera a facut ca orice vanzator nepriceput: mi-a zis ca toate produsele sunt proaspete si bune.

Din timpul piesei de teatru

A inceput piesa…. muzica, dans popular… masti… ne utiam asa suspect la ei. Ce e asta? O fi de bine o fi de rau? Ca omu’ cand da de ceva nou. Apoi… incepe de-a binele piesa: replici, scene, faze comice. Noi spectatorii… primele 10 min: nu stiam cum sa reactionam, cred ca eram toti socati ca e ceva bun (probabil toti ne asteptam la ceva prost).

Dupa care noi gura casca din sala, am intrat in hora celor de pe scena: am inceput sa radem in hohote si sa aplaudam. Si va zic un lucru (da’ sa ramana intre noi): asa am tinut-o pana la sfarsitul piesei: in hohote de ras si aplaudat.

Un umor exception, niste scene de milioane, niste actori grozavi, un regizor care a studiat bine si in amanunt fiecare detaliu, o muzica care te ungea la suflet si un dans care iti facea inima sa salte de bucurie. Creanga ar fi aplaudat in picioare piesa asta cel putin 30 min, dupa terminarea piesei.

Analizand acum la rece: imi e foarte clar ca detaliile au fost foarte atent pregatite, iar regizorul cunostea foarte bine: portul, vorba si obiceiurile traditionale moldovenesti. Personaje hatre si mucalite, in stilul lui Creanga, au coborat din filele cartilor si au aterizat pe scena: asta e sentimentul pe care il ai la fatza locului.

Si partea minunata: ca actorii au jucat foarte convingator, foarte natural. Pentru nicio secunda nu mi-au parut falsi, nu mi-au dat impresia ca lalaie o poezie pe care n-o inteleg si de care vor sa scape cat mai repede. Si-au facut bine treaba, si-au intrat bine in rol: de la mic la mare.

O piesa delicioasa: cu foarte mult umor de bun gust, jucata exceptional, muzica antrnanta, dans de calitate, regizor de milioane!

Mergeti, mergeti, mergeti! De 10.000 de ori mergeti la piesa asta, ca merita fiecare banutz!

Ca sa vezi cand se joaca piesa Ivan Turbinca la TNB si galeria de poze click aici.

____________________________________________________________

NOTELE PIESEI DE TEATRU „Ivan Turbinca”

Piesa per ansamblu: 10

Regie: 10

Actor principal: 10

Interpretare actori: 10

Muzica: 10

Dans: 10

Decor: 8


Publicat în Comedie. Etichete: . Leave a Comment »

Piese de teatru la care trebuie sa mergi

Teatru & Critica de teatru

Asta v-a servi blogul de fatza: teatru si critica de teatru. Ce piese de teatru merita vazute: live sau video (de la caz la caz).

Daca iti place teatrul si vrei sa te asiguri ca mergi la o piesa buna, poti citi aici cronicile pieselor vazute de mine.

Scrierile imi apartin: un iubitor de teatru.

Nu sunt pareri din partea unui actor, regizor sau critic oficial de teatru. Ci parerile unui simplu spectator… unui degustator obisnuit de teatru.

Un spectator de teatru

CONTACT: pieseteatru@gmail.com